Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Author: Danut

Situl arheologic de la Ungra – Deal

Aşezare militară – Situl se află între silozul din gara CFR Rupea şi dealul pe care se află cetatea feudală, pe partea dreaptă a şoselei Rupea-Ungra, pe malul de nord al Oltului, la vărsarea râului Homorod în Olt. Autorul săpăturii a considerat că situl face parte din categoria aşezărilor fortificate şi nu din cea a cetăţilor de pământ, bazându-se pe faptul că în interior nu au fost găsite urmele vreunui val de pământ.

Bucur Șchiopu

Bucur Șchiopu este originar din comuna Ungra, fiind fiul unei familii de țărani români, Ioan Șchiopu (1873-1947) și Ana născ. Blaga (1883-1962), familie care a avut patru copii (Ioan, Gheorghe, Bucur si Ana), dintre care au trăit doar fiii Ioan și Bucur. Bucur Șchiopu a păstrat tot timpul legătura cu satul natal Ungra, precum și cu familia rămasă în vatra satului, a și construit o casă pe strada Românilor, ulița copilăriei, pe jumătate din vechea curte a bunicului său Iosif Blaga (pe linie maternă). Cronica satului Ungra menționează originile familei Șchiopu și amintește de păstorul Schiopu Iohan sosit în sat în jurul anului 1664 din zonele de munte. Tatăl său, Ioan Șchiopu, a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătușă. Acesta nu a avut frați. Mama sa, Ana Blaga, a fost singura fiică a familiei lui Iosif Blaga. Ea a avut șansa să învețe manierele de societate în casa unor nobili din Hoghiz, unde a lucrat în tinerețe. Mama sa a mai avut doi frați, Gheorghe Blaga și Bucur Blaga, după cărora și-a botezat și cei doi băieți mai mici, pe domnul Bucur și fratele Gheorghe. Gheorghe Blaga emigrase definitv în America, iar Bucur Blaga a murit de tânăr, lăsând în urma sa două fete, verișoarele Ana Blaga căs. Blaga (1908-1992) și Maria Blaga căs. Barta (1914-2003). Gheorghe Blaga l-a sprijint mai apoi material pe domnul Bucur în ceea ce privește urmarea studiilor liceale și universitare, precum și la ridicarea casei din satul natal, pe jumătate din curtea bunicilor materni. Fratele său Ioan Șchiopu (1910? – 1992), a rămas în sat, căsătorindu-se în casa părintească, casa bunicilor paterni, loc la care domnul Bucur avea să revină cu fiecare ocazie.

Deși greu încercați în viață, înaintașii lui Bucur Șchiopu au fost oameni gospodari, țărani înstăriți. Bucur Șchiopu a urmat clasele primare la Ungra (învățători Roșca și Popilean), apoi gimnaziul la Rupea, iar mai apoi Liceul Andrei Șaguna din Brașov. Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Cluj, unde a absolvit două facultăți, cu distincția „Magna Cum Laude”. Prenumele Bucur, un nume frecvent în onomastica veche ungreană, are adânci rădăcini etimologice românești, denotă originile păstorești ale comunității. Din datele biografice prezentate, reies originile țărănești ale domnului Bucur Șchiopu. A fost intelectualul care și-a tras seva din înțelepciunea satului transilvan, a fost militantul valorilor pământului. A avut idei solide de dezvoltare și modernizare a agriculturii românești. A contribuit și la dezvoltarea comunei Ungra.

Bucur Șchiopu economist, eseist, vol. „Pledoarie pentru OM”.

A fost ministru al Agriculturii în primul deceniu de regim comunist în România, a condus Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat (1955-1965), Ministerul Industriei Alimentare în guvernele Petru Groza (15 aprilie 1948 – 23 noiembrie 1949) și Ion Gheorghe Maurer (9 decembrie 1967 – 12 martie 1969). Bucur Șchiopu a fost primul demnitar care a ocupat funcția de ambasador al Republicii Socialiste România în Canada (1970-1976). Bucur Șchiopu a făcut parte din delegația României la Congresul de Pace de la Paris din 1946, fiind numit reprezentantul comisiei economice a delegației. A fost profesor universitar și membru al Academiei de Știinte Agricole din București. Bucur Șchiopu a fost o personalitate, care a avut ca preocupare constantă de-a lungul vieții, dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești și propășirea spirituală și materială a țăranilor, din mijlocul cărora s-a ridicat. I s-a atribuit în mod controversat vina sacrificării cailor din perioada anilor ’50 – ’60, ca măsură de mecanizare forțată a agriculturii. A avut un rol important în comasarea pământurilor.

Bucur Șchiopu este autorul lucrării Gospodăriile agricole de stat (București: Editura Politică, 1966)

 

Fasching (Fosnicul) – Sărbătoarea comunităților

Fasching (Fosnicul) – sărbătoarea comunităților la sfârșitul iernii, se ține în luna ianuarie. La Fosnic participă îndeosebi familiile căsătorite din sat. Acestea aduc mâncare de acasă, se îmbracă în costume naționale și petrec împreună în sala mare a căminului cultural. Se dansează Hora Unirii pentru a marca unitatea de neam a românilor. Fosnicul se sărbătorește în preajma datei de 24 ianuarie, în amintirea mărețului act istoric de la 1859, când a avut loc „Unirea cea Mică”, a Țării Românești cu Moldova, moment precursor al „Marii Uniri”, când Transilvania și Banatul s-au unit cu Regatul României, la 1 Decembrie 1918 prin hotărârea unanimă a delegaților participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Acest obicei este considerat la origine un obicei săsesc preluat și de români.
Vecinătățile (nachbarschaft, nabarsag), formă de organizare a comunității, cu scopuri de întrajutorare și administrative. Jocul de Crăciun și Anul Nou.

Biserica „Sfânta Treime”

Biserica „Sfânta Treime” din Ungra a fost ridicată în anul 1937, cu multe greutăţi şi întreruperi, iar în 1969 a fost sfinţită. În 1982 a fost sfinţită pictura interioară. Din 2017 şi până în prezent a fost refăcut acoperişul şi s-a reparat exteriorul în totalitate, iar la interior biserica a fost restaurată şi înfrumuseţată.

În Duminica a 11-a după Rusalii, comunitatea parohială din Ungra, judeţul Braşov, a primit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturgie în Biserica „Sfânta Treime” din localitatea aflată în apropierea oraşului Rupea şi a binecuvântat cu apă sfinţită lăcaşul de cult renovat şi înfrumuseţat în ultimii ani, prin eforturile comunităţii păstorite de preotul Constantin Cristi Măntărău. De la târnosirea bisericii, din anul 1982, şi până acum nici un arhiereu nu a liturghisit aici. Sătenii din Ungra au îmbrăcat în număr mare straiele populare specifice acestei zone şi au umplut lăcaşul de închinare. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul „Anatoly” din Braşov.

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial

Monumentul sculptural dedicat eroilor români din Primul Război Mondial, dezvelit în anul 1936, care este situat în centrul comunei Ungra. Opera sculptorului Tompa Iosif reprezintă, alegoric, „Victoria“ i.e. personaj feminin, cu brațul drept ridicat, care ține în mâna stângă o spadă, o cască și ramură de laur. Monumentul are o înălțime 4,75 m și este construit din beton mozaicat și piatră.

Muzeu etnografic

Mic muzeu etnografic și de istorie săsească (chiar în stânga porții Bisericii Evanghelice e amenajat un mic muzeu, prezintă costume populare, un război de țesut, o vârtelniță, fuior, fus, instrumente de tâmplărit, ulcele, cărți, fotografii precum și mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii).

Biserica Fortificată Evanghelică

Pe o înălțime întinsă, lângă comuna Ungra, este eminin o biserică evanghelică în stil romanic, fortificată cu ziduri de apărare împotriva năvălitorilor, datând din secolul al XIII-lea. În portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman pons VETUS aflat pe râul Olt. Un astfel de cap de leu este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Biserica este înconjurată de un zid circular și este înzestrată cu turnuri de apărare. După planul eminin este vorba de o bazilică romanică cu trei nave, cor dreptunghiular, absidă eminin și un turn înspre vest cu un portal în stil romanic. Colateralele au fost dărâmate probabil cu prilejul restaurării bisericii eminine de tătari în anul 1658. Turnul de vest a fost grav avariat de către cutremurele din anii 1802 și 1829. A fost dărâmat din nefericire în anul 1843. Incinta cu intrare fortificată și două turnuri de apărare a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Turnul pentagonal din partea de nord-est datează probabil numai din secolul al XVII-lea. Mic muzeu etnografic și de istorie săsească (chiar în stânga porții Bisericii Evanghelice e amenajat un mic muzeu, prezintă costume populare, un război de țesut, o vârtelniță, fuior, fus, instrumente de tâmplărit, ulcele, cărți, fotografii precum și mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii).

Ultima actualizare: 03:10 | 12.07.2024

Sari la conținut